sâmbătă, 22 martie 2025

luni, 9 decembrie 2024

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, EDITURA INSPIRESCU, 2018

 DOAR FEMEIA

Doar femeia mai rezistă

doar femeia ne arată

dacă-i veselă sau tristă

viața asta blestemată


Doar femeia ne arată

vremuri încotro se duc

doar femeia-i minunată

restul lumii-i balamuc


Vremuri încotro se duc

dacă-i veselă ori tristă

ține lumea sub papuc

doar femeia mai rezistă


Doar femeia ne arată

dacă-ilacrima curată


COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II





luni, 2 decembrie 2024

LITERELE TOAMNEI NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 COSTEL ZĂGAN

REGULA ZERO

Nu-ți fă ciorbă din stele dragă Kitty

nici preș din gândire

pe

aceeași scară

mulți urcă

și

mulți coboară

unii se prăbeșesc

alții renunță

dilema-i premiza altui silogism

nu scriu nu exist

nu cad nu mă ridic

dragă Kitty

dacă sunt probleme

să știi că te înțeleg



joi, 10 octombrie 2024

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA LUMII DE MÂINE

E-Learning în arte poetice XXI

TIC în Patul lui Procust

TAC în Subterana lui Dostoievski

Mass și Multimedia tăcerii

te cunosc deci exiști

mă cunoști deci exist

(și tu drăguțule cititoriule

frate al meu de dincolo de cuvinte și cifre)

alo 01

alo 10

KBS

nu fugi

nu-i vorba de KGB

nici CIA

ori Serviciul Secret al Mioriței Naționale

citește și următorul vers

n-am părăsit totuși Galaxia Gutenberg

Arca lui Noe are un nou pseudonim

Societatea Cunoașterii versus Universul Ignoranței Omnipotente

din

Ograda Contemporană

Care pe Care

Play boy contra Plaiul cu boii lui Nicolae Grigorescu

95 la sută sunt voi

5 la sută voi sunteți eu

iar sută la sută-i lumea

adică

Singurătatea de cursă infinită a lui Dumnezeu

softul afectiv al poetului

a fost introdus

în

Calculatorul lui Dumnezeu

restu-i Shakespeare

COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ II



duminică, 15 septembrie 2024

SOLSTIȚIUL CUVÂNTULUI, 2024

*** COSTEL ZĂGAN

DETECTIV ÎN ZODIA GEMENILOR

M-ai prins

poți

să te bucuri

eu

debranșam

îngerii

din

lucruri

ARS MORIENDI

Învață să mori fără profesor

e șansa ta

de repetat

repetă numai nemuritorii

noi ceilalți

murim

gălăgios și mediocru


VÂNZĂTOAREA DE NINSORI

Cum te dezbraci copacii dau în floare

și simt în piept văpaia unui crin

de la zăpadă sufletul se-aprinde oare

când te privesc și mor câte puțin


Și simt în piept văpaia unui crin

și trupul parcă-i flacără străină

între prea mult și iată prea puțin

ești noaptea devorată de lumină


Și trupul parcă-i flacără străină

de la zăpadă sufletul se-aprinde oare

și cine pentru cine dă lumină

stă noaptea sub această întrebare


Cum te dezbraci copacii dau în floare

de parcă i-ar aprinde o ninsoare


***IOAN ROMEO ROȘIIANU

INSCRIPȚIE PE-O CRUCE

M-am dus să mă-ntâlnesc cu mama,
mâna aspră-a tatei s-o sărut,
ochii bunei să-i șterg cu năframa
unei pulberi negre de pământ.

Am plecat să-i văd pe dușii milei,
lumea petrecută s-o salut din mers,
dintr-un loc cu liniști și-n lumina zilei
să vedeți în asta ultimul demers.

Întunericul va sta de pază între nori,
chipul se va șterge din fotografii,
voi petrece mărginirea în noroi
și voi sta departe de cei vii.

Pașii grei prin tină-am să vi-i ascult,
nu veți ști când trupul îmi va fi strivit,
am trecut prin viață, dar a fost demult,
vouă vă rămâne ultimul privit.

Eu am stat la rându-mi lângă crucea veche,
dintr-o poză spartă mă privea un chip,
nu credeam vreodată că duhul pereche
are-n lutul morții vreascuri de nisip.

Astăzi nu-nțelegeți efemera clipă,
nu-i dați importanța hărăzită ei,
faceți din lumină și trăiri risipă,
sunteți vânătorii, nu mai sunteți miei.

Vorbiți de-nviere dar nu știți că moartea
e mai grea ca ora care s-a-ncheiat,
într-o lume rece nu se-ncheie noaptea,
linițtea ascunde ultimul păcat.

Aici n-ai prieteni, nici dușmani nu ai,
e doar întuneric, cât o apăsare,
nu-ți mai trebuie haine, nici averi, nici bani,
ai mai vrea doar raza ultimului soare.

Toate-s inutile în pustia lume
de sub viermuiala clipelor grăbite
vă ofer speranța care nu apune,
ultima sclipire-a lumii prăpădite.

Aici nu am soare ca să stau la umbră,
aici însăși umbra-i singura lumină,
aici toată ziua este grea și sumbră,
nu e dimineață și nici zi senină.

Este doar o vreme ce nu se încheie,
se măsoară-n carnea care se frământă,
nu avem căldură de la șeminee,
n-avem nici amiază, nu avem nici lună.  

*** DANA ZEN

DUS-ÎNTORS

Urme
Făcute de cuvinte
Pipăind du degete subțiri
Metafore subtile
Să nu doară pe nimeni
Să nu atingă aproape deloc
Așa cum vântul împrăștie
În zile caniculare de vară 

 


vineri, 2 august 2024

LTERELE IERNII NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2025

 COSTEL ZĂGAN INSTIGARE LA DOR Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă