COSTEL ZĂGAN
INSTIGARE LA DOR
Iubito
numai tu știi
cum se dezbracă oglinda
lacrimă
după
lacrimă
În vremea asta cerul își încheie poemul cu stele date la maximum (Costel Zăgan)
DOAR FEMEIA
Doar femeia mai rezistă
doar femeia ne arată
dacă-i veselă sau tristă
viața asta blestemată
Doar femeia ne arată
vremuri încotro se duc
doar femeia-i minunată
restul lumii-i balamuc
Vremuri încotro se duc
dacă-i veselă ori tristă
ține lumea sub papuc
doar femeia mai rezistă
Doar femeia ne arată
dacă-ilacrima curată
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
COSTEL ZĂGAN
REGULA ZERO
Nu-ți fă ciorbă din stele dragă Kitty
nici preș din gândire
pe
aceeași scară
mulți urcă
și
mulți coboară
unii se prăbeșesc
alții renunță
dilema-i premiza altui silogism
nu scriu nu exist
nu cad nu mă ridic
dragă Kitty
dacă sunt probleme
să știi că te înțeleg
COSTEL ZĂGAN
EREZIA LUMII DE MÂINE
E-Learning în arte poetice XXI
TIC în Patul lui Procust
TAC în Subterana lui Dostoievski
Mass și Multimedia tăcerii
te cunosc deci exiști
mă cunoști deci exist
(și tu drăguțule cititoriule
frate al meu de dincolo de cuvinte și cifre)
alo 01
alo 10
KBS
nu fugi
nu-i vorba de KGB
nici CIA
ori Serviciul Secret al Mioriței Naționale
citește și următorul vers
n-am părăsit totuși Galaxia Gutenberg
Arca lui Noe are un nou pseudonim
Societatea Cunoașterii versus Universul Ignoranței Omnipotente
din
Ograda Contemporană
Care pe Care
Play boy contra Plaiul cu boii lui Nicolae Grigorescu
95 la sută sunt voi
5 la sută voi sunteți eu
iar sută la sută-i lumea
adică
Singurătatea de cursă infinită a lui Dumnezeu
softul afectiv al poetului
a fost introdus
în
Calculatorul lui Dumnezeu
restu-i Shakespeare
COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ II
*** COSTEL ZĂGAN
DETECTIV ÎN ZODIA GEMENILOR
M-ai prins
poți
să te bucuri
eu
debranșam
îngerii
din
lucruri
ARS MORIENDI
Învață să mori fără profesor
e șansa ta
de repetat
repetă numai nemuritorii
noi ceilalți
murim
gălăgios și mediocru
VÂNZĂTOAREA DE NINSORI
Cum te dezbraci copacii dau în floare
și simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
când te privesc și mor câte puțin
Și simt în piept văpaia unui crin
și trupul parcă-i flacără străină
între prea mult și iată prea puțin
ești noaptea devorată de lumină
Și trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
și cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub această întrebare
Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare
COSTEL ZĂGAN INSTIGARE LA DOR Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă