COSTEL ZĂGAN
SENRYU
secetă de poet
picăturile de ploaie
în călimară
În vremea asta cerul își încheie poemul cu stele date la maximum (Costel Zăgan)
COSTEL ZĂGAN
DRAGĂ KITTY
Niciodată vara nu fu mai frumoasă
și nu parodiez apropo toamna lui Tudor Arghezi
pentru că
n-am făcut
nimic
altceva
decât
să citesc
linia vieții
în
nisipul plajei
clepsidra
mea
orizontală
COSTEL ZĂGAN
O ZI CÂT O POEZIE
Doamne ninge eminescian
din cuvinte și din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viața noastră cu iubire
Din cuvinte și din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian
Ning cuvinte vai și ning tăceri
din posteritate până ieri
COSTEL ZĂGAN
SORA MEA DE EST-BOLNAVĂ
Sora mea însângerată
și de est și de moldavă
haide naște-mă odată
lumea de n-o fi bolnavă
Și de est și de moldavă
cât de rană cât de leac
poate săracă iar în slavă
nestrăină ieri și-n veac
Cât de rană cât de leac
haide naște-mă odată
cu bogat destin sărac
sora mea însângerată
Basarabia mea dragă
tu nemurire beteagă
COSTEL ZĂGAN
LĂSAȚI SOMNUL SĂ SE TREZEASCĂ
Menajerii clipei cumpără flori cu pedale
simțurile schimbă mesajr într-un pat de campanie
iubito pune-n pahare coapsele-ți de șampanie
vreau să mor asfixiat de farmecele tale
Sunt un drac și o doime de înger ambulant
pentru interiorul lui Dumnezeu nu s-au eleberat pașapoarte
c-un buchet de suspine se (a)dresează un pui de neant
copilăria ia lecții de aducere aminte direct de la moarte
Sub cămașa de noapte fetele învață să ningă
monștrii discreției au pe limbă bucăți de paradis
când îngerii nu-s acasă dracii joacă pe masă
în infern totuși nu se poate pătrunde prin seringă
Menajerii clipei cumpără flori cu pedale
iar buzele mele cad în genunchi pe buzele tale
DOAR FEMEIA
Doar femeia mai rezistă
doar femeia ne arată
dacă-i veselă sau tristă
viața asta blestemată
Doar femeia ne arată
vremuri încotro se duc
doar femeia-i minunată
restul lumii-i balamuc
Vremuri încotro se duc
dacă-i veselă ori tristă
ține lumea sub papuc
doar femeia mai rezistă
Doar femeia ne arată
dacă-i lacrima curată
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
COSTEL ZĂGAN SENRYU secetă de poet picăturile de ploaie în călimară