Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur eşti singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie ca o şampanie se agită
toţi copacii au la gât parcă felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul şi moartea dispare
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu