Omnipotent poemul se lasă posedat
prin toate colţurile paginii albe Din
colo de gratiile libertăţii Învăţ şi eu
mâne un risc pe care mi-l asum de
câte ori vreau să scriu Nerăbdători
cititorii pândesc de pe margine Oare
cât or să-l mai ţină aripile aleA din care
smulge versuri cu nemiluita Poftiţi o
tăcere într-un vers Pe care din milă
am omis-o Carnea-i trandafirie îmi
aminteşte de rosa canină a femeii
Nubila fulgerata nuda veritas
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu