Un poem reificat trezit de gânguritul
unui copil un vers pentru un surâs o
tânără mamă-n pielea goală lângă ultimul
nou-născut al condiţiei umane nud extrem
cu aureola dată la mic lucrurile au încremenit
cu gurile căscate criminalii taie frunze
pentru câinii comunitari munţii dispar
dincolo de nori în vremea asta
cerul încheie poemul cu stelele
date la maximum
Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu