DIN DOR DE EMINESCU, EDITURA CERVANTES, BUCUREȘTI, 2026

 COSTEL ZĂGAN

O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian

din cuvinte și din amintire

ninge cum n-a nins de-un an

peste viața noastră cu iubire

Din cuvinte și din amintire

Eminescu se-ntrupează iar

o năravul nostru din nefire

îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar

ninge cum n-a nins de-un an

îngerii dau stelele cu var

ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai și ning tăceri

din posteritate până ieri

AUTOGRAF PENTRU M(Â)INE, ANTOLOGIE ”ÎNSEMNE CULTURALE ”, 2013

COSTEL ZĂGAN

SORA MEA DE EST-BOLNAVĂ

Sora mea însângerată

și de est și de moldavă

haide naște-mă odată

lumea de n-o fi bolnavă

Și de est și de moldavă

cât de rană cât de leac

poate săracă iar în slavă

nestrăină ieri și-n veac

Cât de rană cât de leac

haide naște-mă odată

cu bogat destin sărac

sora mea însângerată

Basarabia mea dragă

tu nemurire beteagă

 

ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, EDITURA ROVIMED PUBLISHERS, BACĂU, 2012

 COSTEL ZĂGAN

LĂSAȚI SOMNUL SĂ SE TREZEASCĂ

Menajerii clipei cumpără flori cu pedale

simțurile schimbă mesajr într-un pat de campanie

iubito pune-n pahare coapsele-ți de șampanie

vreau să mor asfixiat de farmecele tale

Sunt un drac și o doime de înger ambulant

pentru interiorul lui Dumnezeu nu s-au eleberat pașapoarte

c-un buchet de suspine se (a)dresează un pui de neant

copilăria ia lecții de aducere aminte direct de la moarte

Sub cămașa de noapte fetele învață să ningă

monștrii discreției au pe limbă bucăți de paradis

când îngerii nu-s acasă dracii joacă pe masă

în infern totuși nu se poate pătrunde prin seringă

Menajerii clipei cumpără flori cu pedale

iar buzele mele cad în genunchi pe buzele tale

LITERELE IERNII NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2025

 COSTEL ZĂGAN

INSTIGARE LA DOR

Iubito

numai tu știi

cum se dezbracă oglinda

lacrimă

după

lacrimă

EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, EDITURA INSPIRESCU, 2018

 DOAR FEMEIA

Doar femeia mai rezistă

doar femeia ne arată

dacă-i veselă sau tristă

viața asta blestemată

Doar femeia ne arată

vremuri încotro se duc

doar femeia-i minunată

restul lumii-i balamuc

Vremuri încotro se duc

dacă-i veselă ori tristă

ține lumea sub papuc

doar femeia mai rezistă

Doar femeia ne arată

dacă-i lacrima curată

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

LITERELE TOAMNEI NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 COSTEL ZĂGAN

REGULA ZERO

Nu-ți fă ciorbă din stele dragă Kitty

nici preș din gândire

pe

aceeași scară

mulți urcă

și

mulți coboară

unii se prăbeșesc

alții renunță

dilema-i premiza altui silogism

nu scriu nu exist

nu cad nu mă ridic

dragă Kitty

dacă sunt probleme

să știi că te înțeleg

PÂNĂ UNDE DOAMNE

Dragă Kitty parcă mi-aș reciti jurnalul

impresiile de deja vu se succed cu 

repeziciunea amintirilor

fiecare însă având o altă savoare stilistică

despre trimiterile la politica de azi nici nu mai vorbesc

parcă-s rupte câteo bucățică nouă

clandestin în amintirile Annei Frank

adevăr și oroare

în absența lui Dumnezeu orice e posibil

inclusiv infernul politic

libertate versus lagărele de cocentrare ale indiferenței umane

tragedia crește odată cu nivelul de trai

fericiți cei săraci

dar până unde Doamne

până

unde

Costel Zăgan 

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA LUMII DE MÂINE

E-Learning în arte poetice XXI

TIC în Patul lui Procust

TAC în Subterana lui Dostoievski

Mass și Multimedia tăcerii

te cunosc deci exiști

mă cunoști deci exist

(și tu drăguțule cititoriule

frate al meu de dincolo de cuvinte și cifre)

alo 01

alo 10

KBS

nu fugi

nu-i vorba de KGB

nici CIA

ori Serviciul Secret al Mioriței Naționale

citește și următorul vers

n-am părăsit totuși Galaxia Gutenberg

Arca lui Noe are un nou pseudonim

Societatea Cunoașterii versus Universul Ignoranței Omnipotente

din

Ograda Contemporană

Care pe Care

Play boy contra Plaiul cu boii lui Nicolae Grigorescu

95 la sută sunt voi

5 la sută voi sunteți eu

iar sută la sută-i lumea

adică

Singurătatea de cursă infinită a lui Dumnezeu

softul afectiv al poetului

a fost introdus

în

Calculatorul lui Dumnezeu

restu-i Shakespeare

COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ II

SOLSTIȚIUL CUVÂNTULUI, 2024

*** COSTEL ZĂGAN

DETECTIV ÎN ZODIA GEMENILOR

M-ai prins

poți

să te bucuri

eu

debranșam

îngerii

din

lucruri

ARS MORIENDI

Învață să mori fără profesor

e șansa ta

de repetat

repetă numai nemuritorii

noi ceilalți

murim

gălăgios și mediocru

VÂNZĂTOAREA DE NINSORI

Cum te dezbraci copacii dau în floare

și simt în piept văpaia unui crin

de la zăpadă sufletul se-aprinde oare

când te privesc și mor câte puțin

Și simt în piept văpaia unui crin

și trupul parcă-i flacără străină

între prea mult și iată prea puțin

ești noaptea devorată de lumină

Și trupul parcă-i flacără străină

de la zăpadă sufletul se-aprinde oare

și cine pentru cine dă lumină

stă noaptea sub această întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare

de parcă i-ar aprinde o ninsoare

***IOAN ROMEO ROȘIIANU

INSCRIPȚIE PE-O CRUCE

M-am dus să mă-ntâlnesc cu mama,

mâna aspră-a tatei s-o sărut,

ochii bunei să-i șterg cu năframa

unei pulberi negre de pământ.

Am plecat să-i văd pe dușii milei,

lumea petrecută s-o salut din mers,

dintr-un loc cu liniști și-n lumina zilei

să vedeți în asta ultimul demers.

Întunericul va sta de pază între nori,

chipul se va șterge din fotografii,

voi petrece mărginirea în noroi

și voi sta departe de cei vii.

Pașii grei prin tină-am să vi-i ascult,

nu veți ști când trupul îmi va fi strivit,

am trecut prin viață, dar a fost demult,

vouă vă rămâne ultimul privit.

Eu am stat la rându-mi lângă crucea veche,

dintr-o poză spartă mă privea un chip,

nu credeam vreodată că duhul pereche

are-n lutul morții vreascuri de nisip.

Astăzi nu-nțelegeți efemera clipă,

nu-i dați importanța hărăzită ei,

faceți din lumină și trăiri risipă,

sunteți vânătorii, nu mai sunteți miei.

Vorbiți de-nviere dar nu știți că moartea

e mai grea ca ora care s-a-ncheiat,

într-o lume rece nu se-ncheie noaptea,

linițtea ascunde ultimul păcat.

Aici n-ai prieteni, nici dușmani nu ai,

e doar întuneric, cât o apăsare,

nu-ți mai trebuie haine, nici averi, nici bani,

ai mai vrea doar raza ultimului soare.

Toate-s inutile în pustia lume

de sub viermuiala clipelor grăbite

vă ofer speranța care nu apune,

ultima sclipire-a lumii prăpădite.

Aici nu am soare ca să stau la umbră,

aici însăși umbra-i singura lumină,

aici toată ziua este grea și sumbră,

nu e dimineață și nici zi senină.

Este doar o vreme ce nu se încheie,

se măsoară-n carnea care se frământă,

nu avem căldură de la șeminee,

n-avem nici amiază, nu avem nici lună.  

*** DANA ZEN

DUS-ÎNTORS

Urme

Făcute de cuvinte

Pipăind du degete subțiri

Metafore subtile

Să nu doară pe nimeni

Să nu atingă aproape deloc

Așa cum vântul împrăștie

În zile caniculare de vară 

 

CAMELEONUL - POLITIKON SHOW: CUVÂNT ÎMPREUNĂ-...- CONSTANTIN NOICA

CAMELEONUL - POLITIKON SHOW: CUVÂNT ÎMPREUNĂ-...- CONSTANTIN NOICA:  *** Virtutea e încărcată de toate viciile pe care trebuie să le repudieze, spre a fi virtute.

GOGYOHKA MEA

 asta-i viața

zis-a Dumnezeu

întorcând lumea

de pe-o parte

pe cealaltă

COSTEL ZĂGAN

 

Aforism muzical, Valeriu Butulescu - Sergiu Poliopol show 14 ianuarie 2016

ALTER EGO (15) - COSTEL ZĂGAN

 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI PANTOFII TATEI (1)

Iașul studenției! Studenția mea, a ta, a lui Cineva. Ultimul an: examene, cunoștințe, probleme, bolnavi și bolnave. Studenți și studente. Bani. Gazdă. Telefoane. Net. Plecat acasă. Venit de-acasă. Frați. Surori. Mama. Tata. Grătar. Mici. Bere. Vin. Și pleacă. Eu? Rămân. Și trec. Nu mă poate opri nimeni și nimic. Doamne-ajută! Dar nu-mi bagă în mapa de student! Cursuri și curse. Tema pentru licență. Profesor îndrumător. Doctor. Devenire întru Medicină. Cu M mare, de la muncă. Plăceri amânate.

Meseria, înainte de toate!

Na, că fac și versuri! Cu toate că nu prea mă omor după poezie. O singură rimă, acolo, n-o fi moarte de om! Că doar m-am pregătit să dreg ce-ar vrea să strice tocmai ea, coana moarte, și nicidecum viața, cum mai vorbește lumea.

Ce cură de viață să mergi printre bolnavi! Să-i simți cum luptă să nu piardă niciun centimetru de viață, niciun milimetru!

Și eu trebuie să-mi pun mâinile și priceperea în slujba vieții și-a celor care vor să meargă, să apuce, să muncească din nou, să cioplească sau să scrie, să-și mângâie nevasta sau copii, să-i scrie o scrisoare copilului plecat în cele străinătăți!

Să fie, Doamne, întregi! Aproape întregi.

- Alo, tata: ce mai faci? Ești bine? Dă-mi-o pe mama la telefon, te rog!

Ne-auzim!

Viață pe bandă rulantă. Urci. Poți să cazi. Dar, ca într-un joc, de data asta, nu se pune! Altădată vom vedea! Așa că urci mai departe. Uneori, mi-e teamă. Însă bolnavii nici măcar nu trebuie să-mi ghicească frica.

Și totuși, nu mi-e teamă de viitor. Cu trecutul aș mai avea ceva conturi de reglat...Le-oi rezolva și pe astea, că nu vin, vorba tatei, extratereștrii!

Că, ”extraterestre” mai sunt și pe la medicină, n-a murit mama lor, slavă Domnului!

Tata mă tot întreabă cum merge treaba? Păi, cum să meargă?...Aproape că mi-a dat o sugestie. Dacă fiecare zi poate

fi considerată un pas înainte, hai să încerc să-i vizualizez pașii!

Încotro și cum voi face următorul pas? Și ce urmă voi lăsa pe nisipul ce s-a scurs din clepsidra zilei?

Costel Zăgan, ALTER EGO (15)

Toate reacţiile

HAIDA-DE

 Cine muncește nu mai are chef să câștige

deoarece leneșul culege toate laudele

iar răsplata din cer sărăcește de tot pământul

numai bogații fac schimb de soartă cu săracii într-o veselie

cică istoria a fost dată pe mâna proștilor

să facă ei ce-o vrea din ea

însă

proștii

sunt debusolați și de la natură și de la cultură

așa că

înțelegem foarte bine

de ce

libertatea ne-arată tuturor

limba 

română

COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE

 

NOVALIS

 După ultimul vers

al Apocalipsei

răsări-va

soarele cel negru

al

melancoliei

COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE

CĂDEREA-N POEZIE

 

CĂDEREA-N POEZIE

 Porți lumea-n peniță

 ce răsfrântă cerneală

doar cealaltă Mioriță

din moarte ne scoală

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

SĂ-ȚI VĂD PASĂREA MĂIASTRĂ

 Deschid cartea ca pe-o fereastră

Costel Zăgan, Universuri paralele

VERDE SPRE ROȘU

 Destine sfărmate-n bucăți

roșul pur sau impur

niște absurdități

murdărite de sânge nevinovat

libertate egalitate fraternitate

îngerii sau dracii conduc lumea

Doamne vine primăvara degeaba

ce roșie-i iarba

și

ce verde era odată

COSTEL ZĂGAN, FLORI(I)LE POEZIEI, 2020

ȚĂRANUL SEAMĂNĂ SOARELE

 În fiecare dimineață a istoriei

cu ochii plini de înțelepciune

cu mâinile bătătorite de speranță

cu sufletul brăzdat de jertfe

cu umerii iluminați de izvoare

țăranul pune în brazdă

sămânța luminii

COSTEL ZĂGAN, EVADAT DIN IARNĂ, 2018

 EREZIA MOTANULUI ÎNCĂLȚAT

Avem nevoie de Rex de Bubico de Marko de Ham-Ham șamd și etc
Celui mai bun și inteligent prieten al omului reverență
Cineva trebuie să-l păzească și pe om
Dezinteresat
Să-l păzească de dușmani și mai ales
Să-l păzească de prieteni
Sunt prea mulți șobolani pe acestă corabie a nebunilor
Ne pândește iar ciuma politică
Lume-lume
Trezește-te
Cât mai ai organe sănătoase și apolitice
Că nu se știe niciodată
De unde se împute situația
Or se știe foarte bine
Lume-lume-lume indiferența ucide
(Indiferent de vârstă sex sau orientare socială)
Și Arca lui Noe a fost interzisă prin Ordonanță ONU
Iar Singurul în Care mai puteam avea încredere
Plutește sus tot mai sus deasupra acestui potop contemporan
Hei opriți Apocalipsa că vreau să urc și eu
ham-ham
miau-miau

HAU-HAU

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

În fiecare zi o iau de la capăt, de parcă aș fi nepotul lui Sisif!

Costel Zăgan, Inventeme